Nu-mi place marea

De fapt nu imi place marea in mijlocul verii, in mijlocul zilei, in mijlocul aglomeratiei. Ma simt bine pe plaja goala, dupa 6 seara, cand e usor racoros, cand apa e calduta si ma plimb pe nisipul umed. Simt mirosul sarat si il pastrez mult timp.

Altfel marea ca turist, mai ales la noi la mare, ma oboseste. Ma trezesc mai devreme decat atunci cand ma duc la serviciu, insa dorm la pranz cu Daria, vin la plaja cand nu e nimeni plec cand toata lumea se aduna, si iar ma intorc seara cand e aproape gol.

As merge in octombrie in Grecia pe o insula fara turisti…..

Pana atunci maine mergem la Brasov, la Watumi, imi iau si fata si deci merg ca turist. Imi savurez timpul liber si il pretuiesc….

Aer de munte deci sa fie…..

Colt de rai – Gura Portitei

Am plecat mult prea de dimineta, de fapt pentru mine era tot noapte pentru ca nu am dormit deloc, asa ca tot drumul l-am dormit. Deschideam din cand in cand ochii pe sfarsit de drum si vedeam o padure deasa prin care treceam si ploaia care cadea, dimineata care nu era foarte luminoasa. Era ca o poveste dulce, din care nu m-as fi trezit, as fi savurat-o intre zi si noapte, intre vis si realitate. Abia la intoarcere am descoperit un drum fabulos, ca dintr-o vedere, printr-o padure de un verde magnific, campuri combinate cu dealuri, grau cu maci, flori mov intens. Frumusetile dispar insa pe masura de te indepartezi de Gura Portitei.

Desi a plouat mult timp, nu am stat in casa, am savurat linistea, marea ploaia. Am mers desculti pe nisip, ne-am dat in leaganele de pe plaja, am facut forme, adunat scoici, ne plimbat cu barca.

Ne-am alintat si ne-am rasfatat si am promis ca o sa revenim, sa incercam si apa.