Arhivele lunare: Octombrie 2008

Din seria vacutelor

Standard

Am primit un telefon cu o cerere de „dezvoltare” a setului cu vacute de pe site, pentru o iubiroare de muu, bineinteles. Au aparut imediat cerceii si inelul.

A fost cu peripetii pana a ajuns la destinatie. Vopseaua a avut o vointa a ei proprie si s-a intins, cum nu trebuia.

Si pentru ca surpriza trebuia sa fie maxima, setul muu s-a camuflat intr-o cutie decorata cu roz, ca nimeni sa nu banuiasca ce se ascunde acolo.

Sper ca bijuteiile sa ii aduca multa bucurie!

edit: si pentru ca m-a tras de urechi ca nu am mentionat-o  ca si initiatoarea seriei de vacute, zic acum… Valentina le-a cerut prima.

Anunțuri

Weekend mama si fiica

Standard

Am fost singure in weekend, doar eu si Daria, cred ca este prima data cand se intampla pe anul acesta.

Sambata am avut planuri mari, am vizitat cateva magazine pe Calea Victoriei, am mers la targul de la Green Hours, am poposit la buni la pranz pentru o ciorbita calda.

Am dormit la pranz amandoua cum nu am mai dormit demult. Doua ore si jumatate, nici nu ne-am miscat. Atat de placut a fost, ca si cum ai gusta dintr-o ceasca de capucino cald, cu multa spuma.

Ne-am pornit spre MGB, si acolo Daria a putut sa isi aleaga propria ei insigna cu I Love MGB, chiar de la Gabriela, ne-am comandat doua fandacsia asortate, asa ca pentru mama si fiica, si mami a facut proba la rochita de la Diana, pentru deschiderea magazinului.

M-am plimbat, cu fiica mea de mana, mandra nevoie mare. Stiu sigura, ca o sa fim cele mai bune prietene, si ca tare mandre o sa fim una de alta.

Sambata, pe seara, am primit in vizita pe Ramona, ne-am jucat, am citit si am desenat toate trei :). Am adormit, tarziu, amandoua, cu casuta muzicala primita la nastere.

Duminica ne-am trezit prea dimineata, am stat multa vreme in pat, am facut o cazemata din niste puzzeluri uriase, ne-am pieptanat si am cotrobait prin sifonier dupa hainute. Am iesit cu prietenele mamei la masa, la cumparaturi, apoi la locul de joaca, dar in drum spre casa a rapus-o somnul si mi-a adormit in brate.

Am simtit ca atrag toate privirile, pe strada, in tramvai. Daria dormea abandonata, in bratele mele. Asa incredere deplina, ca cea pe care o are un copil in mama lui, nu cred ca poate exista intre alte fiinte. Nici zgomotul masinilor, nici oamenii care vorbeau zgomotos si nici pozitia incomoda din bratele mele nu au facut-o sa miste. Dupa cum ziceam, increderea e totala.

Dupa amiaza am fost in parc, ne-am dat in leagan, ne-am uitat la porumbei, am studiat iarba si pietrele. Am cumparat toate revistele pentru femei din noiembrie si cand am ajuns acasa am scotocit nerabdatoare dupa mostrele de crema, inserturi si pliante, ne-am uitat la poze.

Daria e ca un om mare, intelege si e rabdatoare, asculta si ii place sa petreaca timp cu oamenii mari. Am fost cu ea sa luam un suc de portocale si eu am cerut capucino. Asa tare a amuzat-o cuvantul, incat l-a repetat toata ziua.

Seara l-am asteptat pe tati, am imprastiat toate jucariile in casa, am facut o cazemata si mai mare, si-a ascuns acolo toate papusile.

Ar fi multe de povestit despre weekendul nostru. Cu siguranta nici un cuvant, nu ar exprima exact si precis momentele traite. Sunt sigura, ca desi nu are decat un an si sapte luni, a inteles mai multe decat noi adultii ne gandim. Mi-am incarcat bateriile pentru o saptamana plina.

In asteptarea lucrurilor bune

Standard

Am cateva saptamani mai furtunoase, nu vreau sa le zic rele pentru ca se intampla si lucruri care ma implinesc.

Entuziasmata de pregatirea magazinului, m-a cuprins oboseala, fiica mea doarme ingrozitor de rau de cateva nopti si asta ma impiedica sa ma odihnesc.

Fiica mea este fiinta, de care ma simt, poate cel mai legata. Am fost de nedespartit pana acum cateva luni, insa a crescut si a scazut si dependenta ei de mine. O vad insa dimineata cum plange imediat ce ma vede ca intru in baie, stie ca urmeaza sa plec pentru toata ziua. Copii nu stiu, la varsta ei, ca mamele se intorc, le cred plecate pentru todeauna.

Nu intelege cand ii zic ca mama pleaca la serviciu, nu a auzit notiunea asta pana acum. Si de aceea daca o intreb seara unde a dus-o buni azi, zice „adiciu” adica la serviciu.

Mititica mea s-a simtit rau, si m-a durut neputinta de a face ceva. Am ajuns acum doua saptamani la spital si m-am rugat sa nu ne opreasca acolo. I-au facut o injectie si am incercat sa ii explic, „mami o sa te intepe doamna un pic dar apoi nu te mai doare burtica”. Asistenta a ras badjocoritor de mine: „si o sa ne dea voie la 1 an si 7 luni sa ii facem injectia, doar ca ii explicati dvs?”. Mai bine sa ne napustim toti asupra ei, sa o tinem de maini si de picioare…

Saptamana asta a facut febra din senin, fara nici un alt semn. A trecut si asta!

Ieri, insa, am simtit cat de multe se pot intampla in numai cateva secunde. Masina in care eram a accidentat o fetita, care a trecut pe rosu impreuna cu familia ei. Stiu ca eram preocupata sa caut pe laptop un numar de telefon, am vazut semaforul ca e verde, am vazut niste siluete in fata noastra si am inchis ochii. Am simtit zdruncinatura, apoi impactul cu bordura, apoi stalpul, apoi tipetele oamenilor, plansul fetitei lovite.

Tragand linie lucrurile nu au fost grave, fetita a fost bine, noi in masina nu am patit nimic, eram cu centurile de siguranta, dar in interiorul meu a miscat ceva. M-am simtit prizoniera pentru cateva momente. Nu am putut iesi din masina, oamenii fugisera spre fetita si eu eram blocata.

Accidentul mi-a intarit ideea ca trebuie sa imi iau o bicicleta, ca centura te poate proteja mai mult decat iti imaginezi, ca niciodata nu trebuie sa iti tii copilul in brate in masina (nu stiu cand mi-a zburat laptopul din mana si apoi jos), ca trebuie sa fii prudent in orice ai face. Multe lucruri nefaste se pot intampla in cateva momente.

Asa ca faptul ca astazi nu a venit zugravul la magazin si nici un a dat nici un semn, numai inseamna mare lucru….

Nunta Ioanei si a lui Gabi

Standard

Vreau sa va povestesc de ea, pentru ca este prima mea nunta facuta cap coada. Cu decor, flori si toate accesoriile.

Am avut multe peripetii, furnizori care m-au lasat balta, fete de masa cusute in 3 zile, oameni de la restaurant care parca cereau atentii. Oricum Ioana a fost cea mai calma mireasa din cate am vazut. Singura ei teama a fost ca nu ii va ajunge rochia la timp, dar si asa nu era o problema ca isi putea alege ce vroia din magazin, asa scria in contract.

Asa ca linistea ei s-a transformat in nelinistea mea. Aveam cosmaruri ca nu comandasem florile sau ca nu o sa reziste trandafirii la caldura de afara.

Am stat pana la 3 dimineata la restaurant si am calcat din nou husele de scaun, pentru ca nu erau perfecte. Intrebam pe toata lumea de acolo daca arat bine, daca nu ma fac de ras.

In dimineata nuntii am lucrat lumanarile, cand m-am apucat imi tremurau mainile si nu ma puteam concentra, mi-am jurat ca nu mai fac asta niciodata. Vedeam orice defect, mi se pareau ca nu ies cum trebuie si toata lumea va observa asta.

Toata curtea mamei era plina de trandafiri crem, oranj, cada la fel. Mirosea perfect!

Am reusit sa termin cu toate la timp, sa le duc orezul la biserica, sa imi uit geanta si cheile si sa fac cale intoarsa dupa ele.

M-am intors aproape de miezul noptii, ca invitat, mi-au tremurat genuchii cand am intrat, de frica ca nu a fost cum au vrut. Mi-au iesit in cale si mi-au multumit pentru treaba buna, si ei si nasii, si ceilalti invitati. De fapt cu asta raman dupa fiecare eveniment, cu multumirile si cuvintele de bine.

A fost o petrecere pe cinste, und ei ei s-au distrat asa cum trebuie, au fost veseli toata seara.

Le multumesc si acum ca mi-au incredintat mie, momentul lor unic!

Interesart are concurs la Plimbarici.ro

Standard

Daca va incanta accesoriile Interesart le puteti castiga, povestind experienta primei vacante, pe Plimbarici.

Premiile sunt delicioase:

Vor urma si alte concursuri, precum si detalii despre magazinul Interesart.

Pentru moment sunt prinsa in acte si birocratii, rupta de lume pe timpul zilei, fara internet.

Am avut un nod in gat…

Standard

… si aproape mi-au dat lacrimile, astazi cand mi-am mutat atelierul la viitorul magazin. Nu e mult de cand m-am mutat ultima data cu margele, cartoane si alte ustensile, din propria sufragerie in camera de la mama unde am copilarit.

Credeam ca o sa treaca multa vreme pana voi pleca, dar nu a trecut nici atata vreme cat sa ma uite cei de la firma de mutari. „E bine domana, daca va faceti magazin!”.

Cand am ajuns la magazin am avut aceeasi emotie ca in prima zi de scoala, atunci cand am deshis lacatul si am ridicat oblonul magazinului.

Am constientizat ca mi se intampla. Am dus-o pe fiica mea si i-am zis „Aici e magazinul lui mami” si ea a zis incantata (ca e atata spatiu liber sa o pot plimba cu scaunul de birou, in voie) „memica gaghin”.

Am scos din cutii, am asezat pe rafturi, am sters praful, mi-am pus pe rafturi cartile si revistele, vopselele si stantele. Acum toate au alta casa.

Am petrecut cateva ore bune, timp in care senzatia de emotie, agitatie impletite cu fericire nu mi-a trecut. Mi-am imaginat cum o sa il decorez, cum o sa intre oamenii si o sa ii servesc cu un ceai cald.

Se lasase intunericul. Aici Bucurestiul e cel de acum multa vreme. Oamenii se cunosc intre ei de-o viata si stau la povesti, pe scaune in fata portii.

Am iesit in usa magazinul ca un negustor din vremurile trecute, dornic sa vorbeasca cu trecatorii. Nu as putea sa explic cum ma simteam, cred ca se asternuse pe fata mea un zambet de fericire.

La restaurantul de vis-a-vis este nunta ia sosirea invitatilor anima strada. Nu mai este mult si veti trai si voi momente placute in magazinul Interesart, de pe o strada cu poveste din Bucuresti.

Singura broscuta care a ajuns in varf…

Standard

… a fost cea surda, pentru ca eu nu i-a auzit pe ceilalti cum strigau ca broscutele nu se pot catara in copac. Asa mi-a zis o buna prietena ca ar trebui sa fac, cand am adus vorba de deschiderea unui magazin.

Si de atunci ma straduiesc in fiecare zi sa fiu surda, la replici rauvoitoare, la descurajari si alte asemenea.

Da, s-a concretizat! Lucrez intens pentru ca peste o luna sa pot spune ca exista magazinul Interesart.

Nu am vazut multe spatii, de fapt nu am vazut nici unul, cred ca mi s-a lipit de suflet cum l-am vazut. E mare si proaspat vopsit, nu a mai stat nimeni acolo de ceva vreme, si este intr-o casa care a fost construita de mai bine de 100 de ani. Acolo toate casele sunt vechi, unora le lipseste gloria de alta data. E pe o strada linistita, care se vrea colorata de accesoriile mele, dar si ale multor altor oameni creativi si talentati.

Vor fi pe langa bijuterii si obiecte de decor, felicitari, pantofi, hainute, esarfe, genti toate handmade, unice si speciale.

Va prmit ca va fi un loc unde va veti reintoarce cu placere, cald si deloc un magazin obisnuit.

Pufi caldurosi pentru o toamna friguroasa

Standard

Am descoperit de curand fetrul, o langa pufoasa si colorata. Am „modelat” margele perfect rotunde, care sunt incredibil de usoare, dar surprinzator de rezistente.

Margelele sunt placute si moi la atingere, si iti aduc aminte te iarna, parca iti tin de cald, te gandesti la o patura pufoasa cand te uiti la ele.

Si desi e toamna si e frig nu ma pot dezlipi de vara, asa ca am pus din nou maci, dar incorporati intr-un accesoriu care sa ne fereasca de vant, o esarfa.

Si  pe site ne-a vizitat si Hello Kitty, asa ca sa ne bine dispuna, sa ne faca zilele jucause si sa zambeasca prinsa de gulerul paltonul.

Va doresc sa aveti o toamna plina de zambete!

Malachit pretios

Standard

De fapt, de la malachit a pornit povestea colierului pentru Raluca. Alina a vrut ceva special pentru prietena ei de-o viata, care a stat la New York si acum sta la Londra. M-am speriat la inceput la gandul ca trebuie sa impresionez pe cineva greu de impresionat.

Am comandat malachitul si am modelat margelele. Fiecare cu forma ei, deloc regulata. Am pus-o pe Alina sa aleaga cateva cuvinte definitorii pentru prietenia lor, pe care sa le putem scrie pe margele.

De fapt, ideea a venit de la faptul ca Alina a vrut, ca pe una din margele sa scriem „La multi ani, Sis!” si atunci m-am gandit ca cel mai bine putem scrie pe niste bile de ceramica si de ce doar un cuvant? Putem umple margelele de simboluri numai de ele stiute.

Asa ca de la un colier doar, am ajuns la un set intreg cu bratara si cercei si abia la sfarsit mi-am dat seama ca ma lasasem dusa de val.

Sa le porti cu drag Raluca si sa te bucuri de prietena ta minunata!